„Crezi că-ți cunoști orașul? Poți spune că te cunoști pe tine, dacă nu-ți cunoști orașul? Știu, e ciudat că te întreb asta, dar ce e Timișoara pentru tine? Clădirile în stil baroc din Piața Unirii, cafelele care se beau în fiecare colț al său sau autobuzul 33 mereu arhiplin? Sincer să fiu, habar n-am ce e Timișoara. E doar un oraș. Sau nu…?”
— Zara Chișevescu, clasa a X-a
Citiți toate poveștile! Dați-vă timp și lăsați-vă în voia cuvintelor, gândurilor, ritmurilor și lumilor în care vă con/duc adolescenții deveniți autori pentru volumul de față!
Mai aproape de copilărie sau de maturitate, toți au fost destul de bravi ca să pornească în călătoria de a se descoperi pe ei, descoperind orașul, de fapt orașele din oraș. Toți au fost bravi și sinceri atunci când și-au ex/pus idealurile (nu, nu e un cuvânt mare), visurile, experiențele, frământările sau întrebările ascunse în povești pe care să le citească și alții.
Basme sau cronici, fantezii sau realități, istorie sau prezent, proză sau versuri, cu pași timizi care încă se mai poticnesc sau cu mână hotărâtă care poate pune deja bine accentele, toate poveștile pe care vă invit să le citiți și recitiți sunt proaspete și provocatoare de gânduri — fiecare integrează istoria, spiritul, aerul, atmosfera Timișoarei ORGANIC și SUBTIL în povești care curg natural; fiecare loc, clădire, personaj sau perspectivă aleasă devine o poartă de intrare firească și un pretext convingător de a dezvălui ceea ce înseamnă orașul pentru ei, adolescenții, cei pe care de prea multe ori îi vedem superficiali sau nepăsători.
Ce ne oferă ei cu generozitate, prin inventivitatea care nu are limite și prin diversitatea de genuri și de voci pe care le adoptă fără teama că ar putea fi certați (un râu, un tei, o zână, un extraterestru, un copil, un bătrân, o clădire, o cutie poștală, ei, cu sufletul la vedere), nu e o Timișoară de vedere veche, e o Timișoară a fiecăruia, a lor sau a noastră. Sunt orașele paralele pe care le parcurgem fiecare, cu pasul, cu gândul sau cu cuvintele. Adolescenții deveniți povestitori ai orașului ne aduc aminte și ne reconectează la poveștile noastre cu orașul.
Citiți toate poveștile! Sunt exerciții de re-îndrăgostire de oraș de care, măcar din când în când, avem toți nevoie. Finalul poveștii spuse de Zara e metafora cea mai bună pentru ceea ce este proiectul Poveștile Timișoarei și îndemnul cel mai potrivit de pus în preambulul acestui volum: „În sfârșit, «trăisem» o amintire de-a mea în Timișoara. În sfârșit, Timișoara îmi aparținea și mie.” Citiți poveștile pe care (ni) le-au spus adolescenții și luați-vă orașul și pentru voi. Explorați orașul în așa fel încât să re/devină (și) al vostru.
Întotdeauna povestea e legată de drum – nu există poveste fără să pornești la drum și nu există drum dacă nu îl s/pui într-o poveste. Volumul de față și fiecare poveste sunt, în același timp, final de drum și început de drum. Sau, poate mai exact, documentarea poetică a unui drum – cel făcut împreună, al unei comunități de elevi, profesori, artiști și creativi într-un proiect, cel al fiecăruia dintre copiii și tinerii deveniți artiști și creativi ei înșiși care au fost curioși și bravi ca timp de trei anotimpuri să devină una cu orașul.
Poveștile Timișoarei, un gând, o strategie și un proiect inițiate de profesorii și părinții copiilor și adolescenților de la Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” împreună cu cei de la Școala Gimnazială nr. 19 ”Avram Iancu” a urmărit să aducă istoria Timișoarei mai aproape de copii și de adolescenți, cu ajutorul cuvintelor, al imaginilor și al instrumentelor digitale (www.povestiletimisoarei.ro) construind pe inițiative ale Universității Politehnica Timișoara care au marcat Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023 – UPT Campus Creativ, Patrimoniul sub Reflectoare și Orașul Paralel.
Cu alte cuvinte, drumul consemnat în poveștile din acest volum și marcat de numeroase momente de învățare „altfel” și evenimente care au împrietenit copiii și adolescenții cu orașul lor, a dus la:
- Reîmprietenirea copiilor cu cartierul și orașul lor prin activități dinamice, memorabile, provocatoare și participative;
- Creșterea interesului copiilor pentru patrimoniul cultural local, material și imaterial, și consolidarea sentimentului de responsabilitate pentru patrimoniul local;
- Înarmarea copiilor cu cadre conceptuale și instrumente care să le permită recunoașterea, observarea, descrierea patrimoniului orașului și angajarea creativă și inovativă cu istoria, geografia și cultura locală;
- Demontarea barierei dintre sala de clasă și lumea înconjurătoare, dintre învățarea formală, învățarea non-formală și cea informală și stabilirea unor conexiuni cu sens și relevante între cunoașterea dobândită pe aceste căi complementare;
- Vizibilizarea și discutarea conexiunilor dintre istoria mare și istoria locală, între geografia generală și geografia locală, între informații și competențe dobândite la școală și viața de zi cu zi.
Drumul, povestea și colecția cărora le-am spus Poveștile Timișoarei nu ar fi fost posibile fără tine, Magda Gurzun. Chapeau! Sunt recunoscătoare pentru șansa de a vă însoți cu gândul, cu pasul și cu cuvântul în exercițiul acesta de descoperire.
Cu toate acestea în minte, citiți fiecare poveste! Reîndrăgostiți-vă de Timișoara!
— Miha Tilincă
